Andrei Vochin critică dur FCSB după eșecul cu UTA Arad: „Cupa strugurilor acri”

Unul dintre cele mai interesante episoade ale acestui sezon vine dinspre FCSB, echipă ce a găsit un nou motiv de nemulțumire: faptul că trebuie să dispute toate meciurile din grupa Cupa României în deplasare. Această situație a fost prezentată de club ca o adevărată tragedie, un afront fără precedent la adresa fotbalului românesc, ca și cum regulile competiției ar fi fost special create pentru a le strica liniștea.

Însă există un detaliu esențial pe care FCSB pare să-l ignore sau să-l treacă cu vederea, probabil așezat confortabil undeva alături de strategia inexistentă pe care echipa nu a aplicat-o: gazda meciurilor dintre echipele din aceeași urnă se decide prin tragere la sorți. Așadar, tocmai partida pentru care FCSB se declară victimă a unui sistem nedrept este aleasă prin simplu noroc, un proces transparent și echitabil. De altfel, în sezonul precedent, FCSB a jucat acasă împotriva Universității Craiova, într-un meci desfășurat pe stadionul propriu, cu suporteri în tribune și în condiții absolut favorabile. Și totuși? Nu au reușit să iasă din faza grupelor.

Nici formatul competiției, nici avantajul terenului propriu, nici tragerea la sorți și nici logica nu i-au ajutat atunci să ajungă mai departe. Iar partea cu adevărat savuroasă vine când privim la CFR Cluj, care în aceeași ediție a evoluat toate meciurile de pe teren advers, fără să calce măcar o secundă pe iarba propriului stadion. La Piatra Neamț, la FC Argeș, în Giulești, în fața unor tribune ostile – toate deplasări. Și totuși, ce s-a întâmplat? Au tăcut nemulțumiți? Au cerut anularea competiției? Nu. Au gestionat situația profesional, s-au calificat în sferturi, s-au impus în semifinală și au câștigat trofeul.

Aceeași ediție, același format, aceleași reguli, dar rezultate diametral opuse – toate acestea vin să sublinieze o singură realitate: diferența o face modul în care o echipă este condusă, și nu „nedreptatea” sistemului. Dacă ești bine organizat și motivat, reușești să treci de grupă indiferent de condiții. Dacă nu, vei găsi mereu o scuză.

Și aici survine partea tristă pentru fotbalul românesc: FCSB pare să fi ales rolul de victimă perpetuă, fabricând explicații pentru fiecare nereușită. Când tragerea la sorți le aduce un meci pe teren propriu, problema este lipsa motivației jucătorilor. Când sunt obligați să joace în deplasare, vina este de partea formatului. Dacă terenul este bun, lipsesc suporterii; iar când atmosfera e vibrantă, presiunea devine prea mare.

În realitate, Cupa României nu a devenit o competiție marcată de nedreptăți sau conspirații. Este, mai degrabă, o întrecere în care scuzele și lamentările sunt auzite mai tare decât reușitele de pe teren. Mulți preferă să arunce vina pe urne, programări sau algoritmi, în loc să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă efectiv în timpul jocului.

Și poate că aceasta este cea mai dureroasă concluzie: fotbalul nu se schimbă prin comploturi invizibile, ci prin muncă serioasă, strategie clară și conduită profesionistă. O echipă care nu se poate concentra pe acestea va ocupa inevitabil poziția de „regină a dramelor”, în timp ce altele, precum CFR Cluj, ridică trofee în aceeași competiție și în aceleași condiții.

Așadar, în loc să caute strugurii acri ai unei competiții ce le oferă șanse egale, poate FCSB ar trebui să-și analizeze propria tactică și atitudine – singurele elemente care, în final, decid soarta unui an plin de fotbal românesc intens și imprevizibil.