Ionel Culina, fost ofițer de presă al clubului Dinamo, a împărtășit recent o perspectivă revelatoare privind declinul uneia dintre cele mai iubite echipe de fotbal din România. Potrivit sa, dacă acționarii care au deținut clubul ar fi fost uniți și ar fi lucrat împreună, Dinamo ar fi fost nu doar un competitor solid, ci cel mai important club din Europa de Est.

Dinamo, o forță imensă ratată

„Dacă acționarii lui Dinamo s-ar fi sincronizat, clubul ar fi depășit nivelul echipei Șahtior Donețk și ar fi cucerit titlul de cea mai puternică formație din Europa de Est”, a explicat Culina într-un interviu acordat pentru „FANATIK DINAMO”. El subliniază că, la acea vreme, clubul începea să câștige tot mai mult teren în competițiile europene, reușind chiar să învingă Șahtior atât pe teren propriu, cât și în deplasare.

Impactul acestor rezultate a fost atât de puternic încât Rinat Ahmetov, proprietarul Șahtior, a fost impresionat și a achiziționat imediat un jucător valoros de la Dinamo, pe Stoican, care a rămas în Ucraina după acel meci.

Miliardarii și orgoliile care au desființat clubul

Culina scoate în evidență un alt aspect crucial – fragmentarea conducerii formate din mai mulți oameni de afaceri importanți, fiecare dintre ei dorind să fie „vioara întâi”. „Acționarii lui Dinamo făceau parte din top 300 al celor mai bogați și puternici oameni din România: Badea, Borcea, Turcu, Nețoiu, Walter, Săvulescu, Bagher și alții. În 2005, clubul a plecat la drum cu aproape zece acționari, sub conducerea executivă a lui Giovanni. Era cea mai puternică echipă, dar dacă nu ar fi fost scindarea, ar fi demonstrat lucruri incredibile.

Din păcate, fiecare și-a dorit să fie ca Gigi Becali, să fie singurul în conducere, să capete recunoaștere și putere totală asupra clubului”, a detaliat fostul ofițer de presă.

Retragerile și efectele negative asupra clubului

De-a lungul timpului, tensiunile interne și orgoliile au determinat pe marii investitori să se retragă treptat de la Dinamo. Florian Walter și-a format propria echipă la Universitatea Cluj, Cristi Borcea a renunțat încet la implicare plecând în America, iar Nețoiu sau Badea s-au retras, fie din cauza problemelor personale, fie din cauza vârstei.

Acest recul a lăsat clubul în dificultate financiară, culminând cu vânzarea către Ionuț Negoiță în 2013. Performanțele sportive au început să dispară, ultimele încercări notabile fiind în 2012, sub conducerea antrenorului Dario Bonetti, în timp ce fiecare voia să controleze conducerea „câinilor”, ceea ce a alimentat haosul.

Schimbările dese de antrenori și lipsa unei strategii

Ionel Culina a amintit și despre schimbările frecvente de antrenori la Dinamo, care au subminat stabilitatea echipei. „După ce începea un antrenor, dacă rezultatele nu erau pe placul cuiva, venea altul, iar acest cycle a continuat fără o linie clară. Performanțele superioare au venit în epoca lui Dinu, Andone și Rednic, însă după aceea nimeni nu a mai reușit.

Florin Marin a fost adus doar pentru că îl susținea Gigi Nețoiu, în vreme ce alți acționari nu îl doreau, iar Borcea l-a adus pe Zenga, care, la rândul său, nu a avut succes”, a menționat Culina, evidențiind influența excesivă a diverșilor finanțatori asupra deciziilor tehnice.

Condiții de Liga Campionilor datorită lui Cristi Borcea

Un aspect meritoriu din acea perioadă a fost dotarea exemplară asigurată de Cristi Borcea, unul dintre cei mai bogați și implicați investitori. „Borcea nu se uita la bani când era vorba de Dinamo. Echipa beneficia de cele mai bune condiții posibile: cel mai bun hotel din Timișoara, cel mai bun autocar, iar în deplasările europene foloseau un avion privat al lui Țiriac, cu 44 de locuri și confort de top.

Jucătorii stabileau chiar ora plecării zborurilor după propriile preferințe. Erau condiții de Liga Campionilor, un lux greu de întâlnit în fotbalul românesc al timpului”, a povestit Culina.

Marea dorință și drama lui Dinamo: intrarea în Liga Campionilor

În final, fostul ofițer de presă a subliniat că visul suprem al clubului era să se califice în grupele Ligii Campionilor. „Marea dramă a fost eliminarea de către Lazio Roma, un moment crunt pentru tot clubul. După aceea, au mai fost încercări de a reveni, însă tensiunile interne au crescut, iar unitatea care ar fi putut transforma Dinamo în forța regională numărul unu s-a destrămat definitiv”, a concluzionat Ionel Culina.

Dinamo a fost cândva un club cu un potențial uriaș, sprijinit de oameni influenți și resurse financiare impresionante. Ce a lipsit a fost unitatea în conducere și o strategie comună clară. Această dezbinare a împiedicat echipa să devină cea mai mare forță fotbalistică din Europa de Est, așa cum ar fi putut sub un management comun, matur și dezinteresat.

Pentru fanii „câinilor”, povestea lui Dinamo reprezintă o lecție dură despre ce poate însemna lipsa de solidaritate și egoismul în conducere, dar și un îndemn la speranță că, poate într-o zi, acest club legendar va renaște din nou.