Sezonul 1939-1940 reprezintă o pagină memorabilă în istoria fotbalului românesc, iar Rapid București este echipa care a scris atunci o adevărată legendă. În acea perioadă, giuleștenii au devenit prima formație românească care a reușit să se califice într-o finală europeană, participând în Cupa Europei Centrale, competiție care poate fi considerată precursorul cupelor europene moderne. Această performanță remarcabilă a fost marcată și de contribuția unei serii de jucători etnici maghiari, printre care și celebrul Iuliu Baratky, o adevărată legenda a fotbalului românesc și un simbol al Rapidului.

Rapid, prima echipă românească calificată într-o finală europeană

Așa cum a evidențiat jurnalistul Andrei Vochin în cadrul emisiunii „Oldies But Goldies”, sezonul 1939-1940 rămâne un reper de referință. Ediția Cupei Europei Centrale reunea în competiție echipe din România, Ungaria și fosta Iugoslavie, dar numărul cluburilor era restrâns, ceea ce face și mai valoroasă performanța formației giuleștene.

Rapid participase în această cupă ca deținătoare a Cupei României, fiind antrenată de Richie Oyer, o figură marcantă a fotbalului interbelic, care era și jucător în același timp. Oyer este considerat cel mai titrat fotbalist român al acelei perioade, iar astăzi este o legendă nu doar la Rapid, ci și la Ujpest Dozsa, club cu o tradiție uriașă în fotbalul maghiar. Ironia sorții: în competițiile europene, Rapid a eliminat tocmai echipa Ujpest.

Confruntări dramatice și goluri memorabile

În primul tur, Rapid a întâlnit una dintre formațiile din Ungaria, numită chiar „Ungaria Budapesta”. Meciul tur disputat la Budapesta s-a încheiat cu victoria oaspeților, scor 2-1, cu două goluri marcate de Sipos, jucător de origine maghiară, căruia i se atribuie un rol cheie în acea campanie. Returul s-a jucat pe noul stadion Giulești, inaugurat de regele Carol al II-lea și viitorul rege Mihai I, iar Rapid a câștigat cu 3-0. Golurile au fost înscrise de Sipos, Ionică Bogdan și, desigur, Iuliu Baratky, o altă emblemă a echipei, originar maghiar, care a ales să rămână după război în România și să continue cariera aici.

Un detaliu personal este adus în discuție de jurnalistul Vochin, care povestește cum bunicul său, mare rapidist, îi relata despre talentul lui Baratky la loviturile libere, exersate țintind sticlele de bere plasate pe bara transversală — o metodă inedită și plină de farmec din acele vremuri.

Duel tensionat cu Gradjanski Zagreb și o calificare trăită la tragere la sorți

În turul al doilea, Rapid a dat piept cu Gradjanski Zagreb, o echipă croată din fosta Iugoslavie. Din cauza originii sale maghiaro-croate, Sipos nu a evoluat în meciul de la Zagreb, care s-a încheiat 0-0. Și partida de retur la București a terminat tot fără goluri. În acele vremuri, cazul unui egal prelungit nu se rezolva prin prelungiri sau penalty-uri, ci prin organizarea unui meci decisiv.

Această a treia partidă s-a disputat într-un oraș apropiat, Subotica, iar scorul final a fost 1-1. Fără un regulament mai complex în vigoare, calificarea s-a decis într-un mod extrem de neașteptat: prin tragere la sorți. După încheierea meciului, oficialii au invitat echipele la primăria orașului, unde, la propriu, s-a dat cu moneda în aer. Norocul a surâs atunci giuleștenilor, care au obținut astfel calificarea în finala prestigioasei Cupe a Europei Centrale.

Acest episod arată că, în ciuda reputației de echipă ghinionistă, Rapid a avut și momente de noroc incontestabil — iar calificarea din 1940 este dovada clară.

Dictatul de la Viena – un obstacol dureros în calea finalei

Finala acestei ediții era programată să aibă loc la sfârșitul lunii septembrie 1940, însă izbucnirea unor evenimente politice dramatice, precum Dictatul de la Viena, semnat la începutul aceleiași luni, a amânat desfășurarea meciului. Această perioadă dificilă a venit să complice și mai mult soarta Rapidului în cupa europeană, introducând o umbră de incertitudine asupra destinului echipei în competiție.

Astfel, performanța echipei Rapid din sezonul 1939-1940 nu este doar o simplă amintire, ci o adevărată poveste presărată cu momente fabuloase, jucători legendari și întâmplări demne de cinematografie, în care identitatea multiculturală a echipei, cu mari personalități maghiare, s-a contopit în istoria glorioasă a fotbalului românesc.

Rapid București și-a croit drum spre performanță cu talent, determinare și chiar un strop de noroc, iar astăzi, această realizare rămâne o mărturie vie a valorii și spiritului unei echipe care a făcut și continuă să facă istorie.