Studiu: Mamele românce care lucrează în străinătate întâmpină dificultăți în a-și găsi un loc de muncă acasă

Mamele din România care au fost nevoite să își caute locuri de muncă în afara granițelor se confruntă cu mai multe dificultăți în a-și găsi de lucru în țară, comparativ cu bărbații. Aceasta este concluzia unui studiu european realizat de organizația Salvați Copiii România.

Conform cercetării, părinții chestionați au lucrat în străinătate pentru aproximativ șase ani, atât mamele, cât și tații. Procentul tatălui plecat peste hotare depășește deja trei ani în 67% din cazuri, în timp ce la mame această proporție ajunge la 75%. O treime din copilăria celor mici este umbrită de absența părinților, fiind afectați în special în perioada primară a școlii și în preadolescență.

Printre ocupațiile principale ale părinților chestionați se numără, pentru bărbați: muncitori în construcții (50%), lucrători agricoli (12%), șoferi (8%) și ospătari (5%). În cazul femeilor, cele mai frecvente slujbe sunt îngrijitoare pentru persoane vârstnice (17%), menajere (17%), lucrătoare agricole (15%) și casiere (10%).

Aproape jumătate dintre părinții români (46%) care au plecat în străinătate citează ca motiv un salariu insuficient pentru a susține familia, în timp ce 28% își doresc să îmbunătățească situația financiară a familiei. Alte motive includ pierderea locului de muncă din țară (9%), nevoia de a îmbunătăți locuința (5%), sau necesitatea unui venit suplimentar pentru educația copiilor (3%).

Un aspect distinct între femei și bărbați este reprezentat de proporția dublă a femeilor (10% față de 5% la bărbați) care declară că nu au reușit să își găsească un loc de muncă în România. Aceasta subliniază necesitatea creării unor oportunități de angajare pentru femei care au studii medii sau de bază.

Diferențele nu se opresc aici. Aproximativ 48% dintre tați afirmă că nu resimt un disconfort psihologic semnificativ, spre deosebire de doar 17% dintre mame care simt așa. Sentimentele de izolare (57%) și tristețe (51%) sunt frecvent întâlnite în rândul femeilor care muncesc peste hotare.

Incapacitatea de a se adapta la condițiile din țara gazdă este resimțită de mame în proporție de 30%, de trei ori mai acut decât de bărbați (11%). Cu toate acestea, doar 8-10% din părinții care muncesc în străinătate au consultat un psiholog, proporția fiind considerabil mai ridicată la femei (14%) în comparație cu bărbații (3%).

Majoritatea părinților (82%) intenționează să renunțe la locul de muncă din străinătate în următorii ani. Motivele care i-ar determina să revină mai repede în România includ locuri de muncă mai bine plătite (75%), reducerea impozitelor (51%), problemele familiale (46%) și o infrastructură sanitară îmbunătățită (41%). Calitatea serviciilor publice și o educație mai bună sunt, de asemenea, preocupări majore.

În ceea ce privește relația cu copiii rămași în țară, 41% dintre părinți spun că cel mai mult le lipsește timpul petrecut împreună, 33% momentele importante din viața copilului, 21% afecțiunea copilului, și 6% comunicarea cu acesta.

Un procent covârșitor de 91% dintre respondenți consideră că menținerea unei conexiuni emoționale cu copiii rămași în România este principala provocare pe care o întâmpină. De asemenea, 83% dintre părinți menționează probleme de integrare culturală în țara gazdă, iar 26% întâmpină dificultăți în comunicarea cu instituțiile din România.

Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al Salvați Copiii România, subliniază impactul complex pe care fenomenul „copiilor rămași acasă” îl are atât la nivel psihologic, cât și social: „Majoritatea părinților pleacă pentru că simt că nu au de ales, dorind să asigure siguranța socio-economică și educația copiilor lor.”