Somnul de opt ore – o invenție recentă. Cum obișnuiau oamenii să doarmă în două reprize pe noapte

Ceea ce numim astăzi „somnul continuu de opt ore” este, de fapt, un concept relativ nou. Studiile istorice și antropologice arată că, până în urmă cu aproximativ două secole, oamenii obișnuiau să doarmă în două reprize distincte pe noapte, separate de o perioadă scurtă de trezire care avea diverse utilizări.

Noaptea împărțită în două somnuri

Contrar ideii că noaptea trece liniștit până dimineața, intervalul de mijlocul nopții era deseori un timp activ. După primul somn, oamenii se trezeau spontan și foloseau această pauză pentru diverse activități casnice: aprindeau focul pentru a se încălzi, verificau starea animalelor sau se ocupau de alte treburi domestice. În aceste momente, unii preferau să rămână în pat, dedicându-se rugăciunii, meditației sau lecturii. Totodată, era o perioadă în care membrii familiei socializau în liniște, iar cuplurile profita de această stare de semi-veghe pentru intimitate.

O practică confirmată de literatura antică

Acest mod de a împărți somnul nu este o invenție recentă, fiind bine documentat încă din antichitate. Marii clasici precum Homer și Virgil fac referire la „ora care încheie primul somn”, sugerând că somnul în două faze era o practică obișnuită în epocile lor.

Cum a dispărut somnul în două reprize?

Transformările sociale și tehnologice ale ultimelor două secole au schimbat radical acest obicei. Odată cu apariția iluminatului artificial, precum lămpile cu petrol și gaz, urmate de iluminatul electric, nopțile au devenit mult mai luminoase. Această lumină prelungită a făcut ca oamenii să stea treji până târziu, reducând durata primului somn și afectând ritmul natural al odihnei.

Lumina artificială are un efect puternic asupra ceasului biologic, suprimând melatonina – hormonul care reglează somnul – și amânând astfel momentul adormirii. În plus, Revoluția Industrială a introdus programele stricte de muncă în fabrici, care cereau o singură perioadă lungă de odihnă noaptea pentru a susține programul de lucru de dimineață.

La începutul secolului XX, cultura occidentală a adoptat în mod oficial somnul continuu de opt ore, considerat mai eficient și modern, înlocuind ritmul de somn fragmentat în două reprize.

Dovezi științifice privind somnul în două faze

Cercetările moderne confirmă că somnul organizat în două reprize este de fapt un pattern natural. Experimente realizate în laboratoare care simulează nopțile lungi și întunecate de iarnă arată că oamenii au tendința să doarmă în două intervale separate, cu o fază de veghe între ele.

Un studiu din 2017, efectuat într-o comunitate tradițională din Madagascar fără acces la electricitate, a demonstrat același model: locuitorii se trezeau în mod natural în jurul miezului nopții, menținând o pauză activă înainte de a adormi din nou.

Trezirile nocturne – o reacție normală

Specialiștii în somnologie subliniază că astfel de treziri temporare pe durata nopții sunt normale și făceau parte din modul în care organismul reglează odihna. Problema nu este faptul că ne trezim, ci cum reacționăm în acele momente. Dacă nu avem activități și rămânem neliniștiți în pat, percepția timpului se poate prelungi, iar anxietatea sau plictiseala pot amplifica senzația că ora este extrem de târzie.

De fapt, această stare de veghe intermediară, odată folosită în mod natural pentru activități cotidiene sau spirituale, a fost uitată pe măsură ce noaptea a devenit dominată de întuneric artificial și de nevoia de a se adapta unui ritm de lucru industrializat.

În concluzie, somnul continuu de opt ore este mai degrabă o conjunctură istorică și culturală decât un standard biologic universal. Înțelegerea acestui fapt ne poate ajuta să avem o perspectivă mai flexibilă asupra odihnei și să reducem stresul cauzat de trezirile nocturne, acceptând că somnul în două reprize reprezintă un ritm natural al corpului uman.

Pentru mai multe detalii despre somn și sănătate, rămâneți conectați la noutățile noastre.