Tică Dănilescu, amintiri dureroase din timpul Revoluției din 1989: „Am îmbulinat-o! Mă arestează!”

Perioada Revoluției din 1989 a fost una extrem de tensionată și complicată pentru Tică Dănilescu, fost oficial de marcă în fotbalul românesc. Situația devenea cu atât mai delicată cu cât Scornicești, localitatea unde se afla atunci, este și orașul natal al lui Nicolae Ceaușescu. În mijlocul schimbărilor politice și sociale majore, Dănilescu s-a confruntat cu teama de a fi asociat cu fosta Securitate – o acuzație care, în acel context, putea aduce consecințe grave. Din fericire, lucrurile au început să se calmeze în ianuarie 1990, când apele revoluționare au încetat să mai fiarbă.

O perioadă de coșmar în Scornicești

„Revoluția m-a prins în Scornicești, în acel an de răscruce. După plecarea lui Belodedici, am fost trimis imediat acolo și l-am adus antrenor pe Dinu. În decembrie, acesta a plecat în Italia pentru a organiza un turneu de pregătire. A început însă adevărata belea. Când am aflat că se îndreaptă spre autostradă, am intuit că vor ajunge la Scornicești, unde erau ‘casele lor’ deconspirative”, a povestit cu dramatism fostul conducător.

Într-o stare de alertă maximă, Tică și cei cu care era s-au baricadat în clădirea pompierilor, încercând să gestioneze cumva haosul. Timp de câteva zile, orașul a trăit momente de nebunie, inclusiv cu alegeri și instalarea noului primar. Pentru a stabiliza situația, s-au cerut soldați în sprijin, iar Dinu a facilitat contactul telefonic cu Stănculescu și apoi cu ministrul Gușă. „Mi-au dat soldați să iau măsuri, chiar imediat după Revoluție. Era o situație tensionată, fiindcă unii voiau să dea foc stadionului, care fusese construit după modelul celui de la Steaua.”

Noaptea fără somn și fuga spre București

Au urmat nopți nedormite, iar Tică Dănilescu a părăsit Scornicești pe 31 decembrie, ceea ce nu a fost deloc simplu. La primărie a predat ștampila, cheile și un proces verbal cu toate echipamentele, apoi a plecat spre București. „Nu am avut curaj să dorm acasă. M-am dus la un prieten de familie, pentru că numărul mașinii mele, 2B-319, era semnalat și exista teama că sunt securist”, a mărturisit el cu sinceritate.

Temerile au continuat când a ajuns la Steaua, unde a fost anunțat de Gavrilă că există riscul arresterii sale. Din fericire, lucrurile s-au liniștit, iar parcursul său în fotbal a continuat printr-o ședință la Federația Română de Fotbal cu reprezentanți de la cluburile Scornicești, Victoria și Flacăra Moreni.

Debutul în fotbal și ascensiunea către Steaua

Primul club pe care l-a condus Dănilescu a fost Steaua Mizil, un club aflat sub tutela Armatei. Performanțele foarte bune înregistrate acolo i-au deschis calea către Steaua București, unde a ajuns în 1987 la propunerea lui Ion Alecsandrescu. Cu Tică Dănilescu la conducerea clubului, Steaua a cucerit nu mai puțin de șase titluri consecutive în anii ’90, stabilind o eră de glorie în fotbalul românesc.

Povestea lui Tică Dănilescu este o mărturie vie a unei perioade tulburi din istoria României, când sportul și politica se intersectau într-un mod inedit. Frământările și fricile din acele zile răzbat puternic, însă realizările sale ulterioare în fotbal arată că ambiția și pasiunea pot triumfa chiar și în cele mai grele momente.

Sursa: Interviu FANATIK Dinamo, relatare Tică Dănilescu