Formarea unui nou guvern în România se află într-un impas, deoarece nicio coaliție politică nu pare să dețină în prezent majoritatea necesară în Parlament. În acest context tensionat, fostul președinte Traian Băsescu a atras atenția asupra unui gol constituțional care permite blocaje prelungite: după două încercări eșuate de învestire a unor guverne, Parlamentul nu este obligat să ia o decizie rapidă, iar președintele României are dreptul, dar nu și obligația, de a dizolva Legislativul.

Care este rolul președintelui în deblocarea situației?

Augustin Zegrean, fost președinte al Curții Constituționale a României, susține că președintele dispune de toate instrumentele legale pentru a forța votul în Parlament și a ieși din impasul politic actual. Totuși, problema apare atunci când șeful statului ezită să-și folosească pe deplin atribuțiile constituționale.

„Soluția este clară: în Constituție sunt prevăzute 60 de zile pentru ca Parlamentul să se pronunțe asupra unei inițiative de învestitură a guvernului. Dacă prima propunere este respinsă, a doua trebuie supusă votului în același termen. Nu există loc pentru amânări. Dacă parlamentarii încearcă tertipuri, acest lucru este posibil doar pentru că președintele le permite. Dacă șeful statului ar începe consultările oficiale privind dizolvarea Parlamentului, politicienii s-ar teme și ar veni să voteze”, explică Zegrean.

Contrar percepției că președintele are puteri limitate, el poate interceda decisiv. „Unii știu să utilizeze Constituția, alții nu, iar unii pur și simplu nu vor. Spre exemplu, domnul Iohannis nu a aplicat niciodată aceste prevederi”, a completat fostul magistrat constituțional.

Ce spune Constituția?

Legea fundamentală prevede că dacă în interval de 60 de zile de la prima propunere de guvern Parlamentul respinge cel puțin două formule guvernamentale, președintele poate declanșa dizolvarea Legislativului. Această procedură poate fi inițiată numai după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare.

Precedentul din 2009 – o lecție în ignorarea constituției

Traian Băsescu amintește situația din 2009, când Parlamentul a blocat deliberat procedura învestirii unui nou guvern. În acel an, o moțiune de cenzură a coincis cu finalul mandatului prezidențial, iar o dizolvare a Parlamentului nu a mai putut fi decisă, deoarece Constituția interzice acest lucru în ultimele șase luni ale mandatului șefului statului.

„Parlamentarii nu au pus niciodată pe ordinea de zi a doua nominalizare pentru guvern, iar astfel, timp de trei luni, România a rămas fără o soluție clară. Această situație s-ar putea prelungi ani de zile în lipsa unui mecanism corect de sancționare și reglementare a termenelor în care Legislativul trebuie să ia decizii”, a explicat Băsescu, într-un recent interviu.

El a subliniat că, în lipsa aplicării constructive a dispozițiilor Constituției, țara rămâne cu un guvern căzut, care încetează să mai fie legitim, dar care continuă să exercite formal atribuțiile executive într-un vid constituțional.

Limitările dizolvării Parlamentului

Constituția mai stipulează că Parlamentul nu poate fi dizolvat în timpul stărilor excepționale. Această prevedere a fost aplicată și în anul 2020, când guvernul minoritar condus de Ludovic Orban a gestionat perioada inițială a pandemiei COVID-19, o perioadă marcată de stabilitate în mijlocul crizei.

Ce urmează? Responsabilitatea președintelui și perspectiva politică

Augustin Zegrean avertizează că blocajele prelungite pot continua dacă președintele nu-și exercită prerogativele conform Constituției. În cazul actual, responsabilitatea pentru deblocarea situației îi revine președintelui Nicolae Ciucă.

„Dacă prima propunere e respinsă, președintele poate declanșa procedura de dizolvare a Parlamentului. În 2009, de exemplu, contextul a fost diferit, dar legea este clară: președintele poate și trebuie să acționeze pentru a debloca situația. Parlamentarii nu pot ignora deciziile sau se pot juca cu destinul țării”, a declarat fostul lider al CCR.

El atrage atenția că, în cazul unui joc al amânării, actualii politicieni pot rămâne „să stea acei patru ani” fără alegeri anticipate, dar aceasta ar însemna o stagnare politică dăunătoare pentru România. „Este în interesul tuturor să respecte regulile și să asigure stabilitatea executivului”, a concluzionat Augustin Zegrean.

Prin urmare, pentru a evita o paralizie politică prelungită și crize guvernamentale repetitive, legea fundamentală oferă instrumente clare de presiune asupra Parlamentului, însă numai prin voința și curajul președintelui poate fi oprită blocada. În lipsa acestei atitudini ferme, România riscă să rămână fără un guvern legitim mai mult timp, afectând în mod direct funcționarea instituțiilor statului și bunăstarea cetățenilor.